Noutati legislative
Noutati legislative martie 2026
1. Fondul de garantare pentru plata creantelor Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 6/2026, publicata în Monitorul Oficial nr. 137 din 20 februarie 2026, au fost modificate si completate dispozitiile Legii nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, fiind introdus un regim special aplicabil salariatilor operatori lor economici de interes strategic. Principala interventie legislativa priveste extinderea limitelor în care pot fi platite creante le salariale din Fondul de garantare în cazul acestor operatori.
Regula generala prevazuta de lege ramâne aceea ca suma totala suportata din fond nu poate depasi echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Prin derogare, pentru salariatii operatorilor eco nomici de interes strategic, plafonul poate ajun ge pâna la 12 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, în cazul procedurii de insolventa, si pâna la 6 salarii medii brute în cazul concordatului preventiv. În mod corespunzator, ordonanta extinde si perioada pentru care pot fi acoperite drepturile salariale restante.
Daca, potrivit reglementarii generale, creantele salariale sunt suportate pen tru o perioada de cel mult 5 luni consecutive, anterioare formularii cererii, pentru salariatii operatorilor economici de interes strategic, perioada maxima creste la 12 luni consecutive în cazul insolventei, si la 6 luni consecutive, în cazul concordatului preventiv. Pentru aplicarea acestui regim special, ordo nanta introduce în lege notiunea de „operator economic de interes strategic”, definit ca operato rul economic a carui activitate este esentiala pen tru apararea nationala, securitatea economica, energetica, alimentara sau sociala a statului ori pentru functionarea infrastructurilor critice si a capacitatilor industriale de aparare.
Stabilirea acestor operatori se realizeaza prin hotarâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort. În acelasi timp, ordonanta reglementeaza situatia în care procedura de insolventa sau de concordat preventiv se închide ca urmare a redresarii angajatorului. În aceasta ipoteza, angajatorul este obligat sa restituie, în termen de 6 luni, sumele platite din Fondul de garantare si sa achite dobânda la nivelul pietei pentru perioa da cuprinsa între data platii si data restituirii.
2. Compensarea în bani a concediului neefectuat Prin Decizia nr. 40/2026, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a pentru conflicte de munca si asigurari sociale si a clari ficat doua aspecte importante privind dreptul la compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat.
a) Problema de drept a vizat, pe de o parte, momentul de la care începe sa curga ter menul de prescriptie pentru cererile prin care salariatul solicita compensarea în bani a concediului neefectuat si, pe de alta parte, situatia concediilor care depasesc perioada legala de report de 18 luni, pre vazuta de Codul muncii. În ceea ce priveste prescriptia, ÎCCJ a stabilit ca termenul de 3 ani, prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, începe sa curga de la momentul încetarii raportului de munca sau de serviciu. Cu alte cuvinte, chiar daca zilele de con cediu provin din ani anteriori, dreptul la compen sarea lor în bani devine un drept actual numai la încetarea raportului de munca, iar de la aceasta data începe sa curga termenul de prescriptie.
b) A doua problema analizata de ÎCCJ pri veste situatia concediilor neefectuate care depasesc perioada de report de 18 luni, prevazuta de Codul muncii. Potrivit art. 146 alin. (2) din Codul muncii, „În cazul în care salariatul, din motive justifica te, nu poate efectua, integral sau partial, conce diul de odihna anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauza, angajatorul este obligat sa acorde conce diul de odihna neefectuat într-o perioada de 18 luni începând cu anul urmator celui în care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.” Înalta Curte a stabilit ca, pentru zilele de con cediu care depasesc perioada de report de 18 luni, dreptul la compensarea în bani subzista numai daca angajatorul nu a oferit efectiv sala riatului posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu. În schimb, daca angajatorul a pus la dispozitia salariatului aceasta posibilitate, iar acesta nu a efectuat concediul din propria initia tiva sau pasivitate, dreptul la compensare nu mai exista.
Aceasta solutie este în linie cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene privind dreptul la concediu anual platit. În hotarârile pronuntate la 6 noiembrie 2018 în cauzele C-684/16 Max-Planck-Gesellschaft v. Shimizu si C-619/16 Kreuziger, CJUE a statuat ca dreptul la concediu anual platit nu se pierde automat prin simplul fapt ca lucratorul nu a solicitat efectuarea lui. Pierderea dreptului poate inter veni însa daca angajatorul demonstreaza ca a oferit în mod efectiv lucratorului posibilitatea de a-si exercita dreptul si l-a informat în mod clar, în timp util, ca neefectuarea concediului poate duce la pierderea acestuia.
În absenta motivarii deciziei ÎCCJ, nu se poate sti în ce masura instanta suprema s-a raportat explicit la aceasta jurisprudenta europeana. Totusi, solutia adoptata reflecta aceeasi logica juridica: protectia dreptului la concediu atunci când angajatorul nu creeaza conditiile pentru exercitarea lui, dar si posibilitatea stingerii aces tui drept atunci când salariatul nu îl exercita desi a avut o oportunitate reala de a face acest lucru. Pentru angajatori, decizia subliniaza impor tanta gestionarii active a concediilor de odihna. Pentru a evita acumularea unor drepturi care ar putea fi ulterior revendicate, angajatorul trebuie sa poata demonstra ca a oferit efectiv salariatilor posibilitatea de a-si lua concediul si ca acestia au fost informati cu privire la exercitarea dreptului lor. În lipsa unor asemenea demersuri, zilele de concediu neefectuate pot continua sa genereze pretentii la încetarea raportului de munca.
3. Repausul saptamânal Prin Decizia nr. 415/2025, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata în Monitorul Oficial nr. 94 din 5 februarie 2026, instanta suprema a stabilit modul de interpretare a art. 137 alin. (5) din Codul muncii referitor la compensatia datorata pentru munca prestata în perioadele în care repausul saptamânal este acordat cumulat. Problema de drept a aparut într-un litigiu pri vind plata unor drepturi salariale solicitate de un salariat care desfasura activitate în ture de 12 ore, urmate de perioade de repaus, si care sustinea ca repausul saptamânal nu a fost acordat în mod corespunzator. Instanta de trimitere a solicitat clarificarea sensului art. 137 alin. (5) din Codul muncii, respectiv daca compensatia prevazuta de acest text – egala cu dublul compensatiilor afe rente sporului pentru munca suplimentara – se acorda numai atunci când activitatea desfasurata în zilele de repaus saptamânal constituie munca suplimentara sau si atunci când ea se încadreaza în durata normala a timpului de munca.
Înalta Curte a stabilit ca aceasta compensatie se cuvine salariatului chiar daca activitatea pres tata în zilele de repaus saptamânal nu depaseste durata normala a timpului de munca. În motivare, instanta suprema a aratat ca art. 137 alin. (4) si (5) din Codul muncii reglemen teaza o situatie distincta de cea a muncii suplimen tare. Dispozitiile mentionate privesc ipoteza în care repausul saptamânal nu poate fi acordat potrivit regulii generale – dupa cinci zile de munca – si este acordat cumulat dupa o perioada de activitate con tinua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice. În aceste situatii, legea instituie o compensatie specia la pentru afectarea dreptului la repaus saptamânal. Trimiterea din art. 137 alin. (5) la art. 123 alin. (2) din Codul muncii are exclusiv rolul de a stabili nivelul compensatiei, prin raportare la sporul pen tru munca suplimentara. Aceasta trimitere nu introduce însa o conditie privind existenta muncii suplimentare, ci serveste doar ca reper pentru determinarea cuantumului dreptului salarial.
De asemenea, Înalta Curte a evidentiat ca regimul repausului saptamânal si cel al muncii suplimentare sunt reglementate în sectiuni dis tincte ale Codului muncii, ceea ce confirma auto nomia juridica a celor doua institutii. Compensatia prevazuta de art. 137 alin. (5) nu remunereaza o depasire a duratei normale a tim pului de munca, ci compenseaza restrângerea dreptului salariatului la repaus saptamânal. În consecinta, ori de câte ori repausul sapta mânal este acordat cumulat în conditiile art. 137 alin. (4) din Codul muncii, salariatul are dreptul la compensatia egala cu dublul sporului pentru munca suplimentara, indiferent daca activitatea desfasurata în acea perioada se încadreaza sau nu în durata normala a timpului de munca.
4. Concediul medical Ordinul ministrului sanatatii si al presedinte lui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 500/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 155 din 27 februarie 2026, modifica si completeaza Normele de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobate prin Ordinul nr. 15/2018/1.311/2017. Interventia normativa are ca obiect, în principal, adaptarea normelor metodologice la modifi carile introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2025 si stabilirea unor reguli specifice pentru certificatele de concediu medi cal eliberate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027.
Normele introduc un nou capitol care stabi leste ca, pentru certificatele de concediu medical eliberate în intervalul mentionat, indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin diminuarea cu o zi a duratei concediului medical.
În practica, aceasta înseamna ca prima zi de concediu medical nu este indemnizata. În ceea ce priveste suportarea indemnizatiei, ordinul prevede ca aceasta se plateste astfel: de catre angajator din a doua zi pâna inclusiv în a sasea zi de incapacitate temporara de munca, iar din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate începând cu ziua urmatoare celor suportate de angajator si pâna la încetarea incapacitatii temporare de munca sau pensiona rea asiguratului. În cazul indemnizatiilor care, potrivit legii, se suporta integral din bugetul fondului, plata începe tot din a doua zi. Normele precizeaza totodata ca perioada corespunzatoare zilei pentru care indemnizatia nu se plateste constituie stagiu de asigurare pen tru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, fiind mentinuta calitatea de asigurat în sistemul de asigurari sociale de sanatate.
Ordinul detaliaza modul de calcul al bazei de calcul al indemnizatiilor. Media zilnica a bazei de calcul se determina ca raport între suma venituri lor asigurate, realizate în ultimele sase luni si numarul total de zile lucrate din aceasta perioada. Cuantumul indemnizatiei se stabileste prin aplica rea procentelor prevazute de O.U.G. nr. 158/2005 asupra acestei medii zilnice si multiplicarea rezultatului cu numarul de zile lucratoare din conce diul medical, din care se scade prima zi. O alta modificare priveste regimul contractu lui de asigurare pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate încheiat de per soanele care nu sunt asigurate printr-un raport de munca.
Normele precizeaza ca venitul asigu rat înscris în contract este venitul lunar sau media lunara declarata fiscal pentru plata contri butiei de asigurari sociale de sanatate, acesta neputând fi mai mic decât salariul minim brut pe tara si nici mai mare de trei ori valoarea acestuia. De asemenea, pentru încheierea contractului de asigurare este necesara depunerea declaratiei fis cale pentru plata contributiei de asigurari sociale de sanatate.
Totodata, se prevede expres ca venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare nu se regularizeaza ulterior în functie de venitul efec tiv realizat si declarat fiscal.
5. Noi contracte colective de munca a) Sectorul sanitar-veterinar Contractul colectiv de munca nr. 19/2026, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale – U.P.D.S.P.S., aplicabil sectorului de negociere colectiva buge tar 52 „Activitati sanitar-veterinare”, pentru perioada 2026–2028, a fost încheiat între Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si Federatia Sindicala a Veterinarilor din România. Printre prevederile relevante pentru raporturile de munca se regasesc:
– instituirea unor mecanisme de consultare sindicala extinsa, de exemplu în privinta modificarii temporare a locului sau felului muncii, a reorganizarii activitatii ori a masurilor care afecteaza substantial dreptu rile angajatilor;
– posibilitatea stabilirii, la nivel de unitate, a unei contributii pentru negocieri colective aplicabile salariatilor care nu sunt membri de sindicat, cu acordul acestora, contributia neputând fi mai mica de 0,5% din salariul de baza si neputând depasi valoarea cotiza tiei sindicale;
– instituirea obligatiei angajatorului de a informa periodic organizatiile sindicale asupra situatiei economice si financiare a unitatii si asupra masurilor administrative care pot afecta raporturile de munca; – prevederea unor reguli suplimentare pri vind consultarea sindicatelor în cazuri pre cum suspendarea contractelor de munca pentru motive economice, reorganizari ori stabilirea criteriilor de evaluare a perfor mantei profesionale.
b) Grup de unitati – Agentia Nationala pen tru Sport Un alt contract colectiv de munca recent este cel înregistrat sub nr. 1756 din 28 octombrie 2025 la nivelul Agentiei Nationale pentru Sport si al unitatilor subordonate. Contractul stabileste cadrul general al relatii lor de munca pentru personalul contractual din cadrul institutiei si reglementeaza, în completa rea legislatiei muncii, aspecte precum organiza rea timpului de munca, drepturile sindicale, for marea profesionala si anumite masuri de protectie sociala.
Printre prevederile relevante se regasesc:
– stabilirea unor reguli detaliate privind con sultarea organizatiilor sindicale în cazul reorganizarilor sau al masurilor care afec teaza personalul; – prevederi privind sprijinul acordat formarii profesionale a personalului si facilitarea participarii la programe de perfectionare;
– reglementarea unor drepturi suplimentare privind conditiile de munca si protectia sociala a salariatilor, în limitele cadrului bugetar si ale legislatiei aplicabile sectoru lui public.
